Maramuresul este cu siguranta una dintre cele mai frumoase regiuni ale tarii. Situat in partea de N, „unde se agata harta in cui”, Maramuresul pastreaza vechile traditii si frumuseti arhitecuturale. Este singura zona din Romania in care timpul parca s-a oprit in loc. Locuitorii din aceasta zona, si-au pastrat intr-o masura uimitoare cultura rurala si obiceiurile mostenite de la stramosi.

Impreuna cu un grup de prieteni am decis sa evadam din ritmul cotidian si sa ne petrecem un weekend explorand Maramuresul isoric. Am plecat din Cluj Napoca, iar pe parcursul itinerariului am vizitat, Barsana, Viseul de Sus, Sighetu Marmatiei si Sapanta. Ne-am cazat in Barsana, la pensiunea Fratii Pasca. Un loc minunat departe de zgomotul, viteza si agitatia urbana. Este locul ideal pentru momentele cand vrei sa te intorci la natura, la relaxare, cand vrei un loc in care sa ai toate poftele facute cu drag, caldura si amabilitate de gazde, intr-un cadru natural deosebit ce inspira acel aer de acasa. Gazdele noastre, doamna Mariuca si domnul Mihai au facut ca sederea noastra aici sa fie perfecta. Ne-au incantat pe tot parcursul sederii cu povestile satului, cu retetele secrete ale mancarurilor abundente si delicioase, cu preparatele traditionale inedite.

 

Ziua de Sambata ne-am dedicatat-o plimbarii cu Mocanita. Am plecat din gara forestiera din Viseu de Sus la ora 10. Traseul facut de trenul cu locomotiva cu abur dureaza cam 6 ore. 2 ore dus (cu 2 pauze) o ora jumatate stationare in statia Paltin iar mai apoi returul inca cam 2 ore. Pentru Mocanita este nevoie de rezervare in prealabil deoarece in lunile de vara poate fi foarte aglomerat. Trainicele locomotive cu abur strabat salbatica Vale a Vaserului pana la statia Paltin (km 21.6), oferind oportunitatea de a ne bucura de minunatele peisaje din Muntii Maramuresului. Dupa plimbarea cu Mocanita am vizitat manastirea Barsana. Această sfanta manastire, este sinteza intre evlavie si arta, unde rugaciunea ziditoare de suflet frumos se uneste cu munca artistica construita in piatra si lemn.

Duminica ne-am luat ramas bun de la gazdele primitoare si ne-am indreptat catre Sighetu Marmatiei. Aici am vizitat Muzeul Satului Maramureșean unde am admirat o varietate impresionantă de porți maramureșene sculptate in lemn. Ne-am continuat traseul cu o vizita la Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei. Memorialul de la Sighet, obiectiv incarcat de moarte si tristete, un loc unde peretii respira durere, este de departe ceea mai buna dovada ca “Viata a pierdut in fata mortii, dar memoria castiga in fata  neantului.” Tzvetan Todorov “Abuzurile memoriei”. Cu pasi grabiti ne-am indreptat si catre ultimele obiective incluse in lista noastra, Cimitirul Vesel de la Sapanta si Manastirea Sapanta-Peri, care poseda o controversata istorie fiind totodata ceea mai inalta biserica de lemn din lume, intrata in Cartea Recordurilor si inscrisa in Patrimoniul UNESCO. Ideea cimitirului vesel a pornit de la Stan Ioan Patras, un om al locului care s-a inspirat din cultura dacica si a decis sa ironizeze moartea care aduce tristete si lacrimi, inclocuind sumbrul funerar cu veselie si culoare.

Am vizitat Maramuresul de mai multe ori insa de fiecare data reuseste sa ma surprinda ospitalitatea localnicilor si frumusetea locurilor. 3 zile petrecute aici pot spune ca au fost prea putine. Recomand cu caldura Maramuresul celor care au nevoie de relaxare, celor care doresc sa se reindragoastreasca de frumusetile Romaniei sau celor care vor sa se resfete cu o mancare mai buna decat ‘la mama acasa’.